paseist (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PASEÍST, -Ă, paseiști, -ste, adj.,
s. m. și
f. 1. Adj. Care se referă la paseism, caracteristic paseismului.
2. S. m. și
f.,
adj. (Persoană) care aderă la paseism. – Din
fr. passéiste.paseist (Dicționar de neologisme, 1986)PASEÍST, -Ă adj. Referitor la paseism. //
s.m. și f. Adept al paseismului; admirator al trecutului. [< fr.
passéiste].
paseist (Marele dicționar de neologisme, 2000)PASEÍST, -Ă adj., s. m. f. (adept, admirator) al trecutului. (< fr.
passéiste)
paseist (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)paseíst adj. m.,
s. m.,
pl. paseíști; adj. f.,
s. f. paseístă, pl. paseístepaseist (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PASEÍST, -Ă, paseiști, -ste, adj.,
s. m. și
f. 1. Adj. Care se referă la paseism, caracteristic paseismului.
2. S. m. și
f.,
adj. (Persoană) care aderă la paseism. — Din
fr. passeiste.