pască (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PÁSCĂ, păști, s. f. 1. Cozonac tradițional făcut din aluat dospit umplut cu brânză de vaci, stafide, smântână etc. care se mănâncă de obicei la Paști de către creștinii ortodocși. ♦ Anafură pe care preotul o împarte credincioșilor în ziua de Paști; paști (
2).
2. Preparat alimentar tradițional, făcut din aluat nedospit, copt în foi subțiri, pe care îl mănâncă evreii în timpul Paștilor în loc de pâine. –
Lat. pascha.pască (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)páscă s. f. –
1. (Înv.) Miel pascal la evrei. –
2. Hostie pascală. –
3. Cocătură pentru sărbătoarea de Paști. –
Var. înv. pashă. Mgr. πάσχα;
der. prezintă dificultatea fonetică, dar există și în
păscălie (
var. pascalie),
s. f. (zodiac, calendar de lungă durată), din mgr. πασχαλία.
Der. din
lat. pascha (Tiktin; Candrea) sau din
sl. pascha (Cihac) este dubioasă; din
sl. provine numai
var. înv. –
Der. păscăli, vb. (a prezice timpul și viitorul pe bază de zodiac, a ghici, a profetiza);
păscălitor, s. m. (astrolog);
păscuță, s. f. (covrigel dat de pomană în Săptămîna Patimilor). –
Cf. Paște.pască (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)páscă (prăjitură, pâine nedospită) s. f., g.-d. art.
páscăipască (Dicționaru limbii românești, 1939)páscă f., pl.
paște și
paștĭ (lat.
pascha, vgr.
pásha, d. aramaĭcu
păs´hâ, ebr.
pésăh, cruțare, adică „scăparea din marea Roșie cînd Egipteniĭ îl alungaŭ pe Jĭdanĭ”; vsl. bg. rus.
pásha, rut.
páska. V.
paște).
Vechĭ (și
pashă). Mĭel pascal.
Azĭ. Un fel de turtă care se face la Paște din lapte cu orez amestecat cu oŭă (budincă) saŭ din brînză de vacă cu oŭă ș. a. puse de o foaĭe de aluat de cozonac și îngrădită c´un cerc tot de aluat. Anafora care se dă la Înviere.
Pască jidănească, un fel de turtă de cocă (azĭmă) pe care șĭ-o fac Jidaniĭ la Paștele lor și-șĭ frîng dințiĭ în ĭa [!] de vîrtoasă ce e. V.
ghisman.pască (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)pască f.
1. colac de Paști ce-l aduc credincioșii la biserică spre binecuvântare:
face pască cu smântână și ouă CR.;
2. anafură ce se dă în ziua de Paști;
3. azimă ce mănâncă Evreii la Paște. [Rut. PASKA].
pască (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PÁSCĂ s. f. 1. Cozonac tradițional făcut din aluat dospit umplut cu brânză de vaci, stafide, smântână etc. care se mănâncă de obicei la Paști de către creștinii ortodocși. ♦ Anafură pe care preotul o împarte credincioșilor în ziua de Paști; paști
(2). 2. Preparat alimentar tradițional, făcut din aluat nedospit, copt în foi subțiri, pe care îl mănâncă evreii în timpul Paștilor în loc de pâine. —
Lat. pascha.