partită (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PARTÍTĂ, partite, s. f. (
Muz.) Suită. – Din
it. partita.partită (Dicționar de neologisme, 1986)PARTÍTĂ s.f. (
Muz.) Veche denumire dată suitei. [< it.
partita].
partită (Marele dicționar de neologisme, 2000)PARTÍTĂ s. f. (muz.) veche denumire desemnând o piesă pentru clavecin, o suită de dansuri, o serie de variațiuni etc. (< it.
partita)
partită (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)partítă (piesă muzicală)
s. f.,
g.-d. art. partítei; pl. partítepartită (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PARTÍTĂ, partite, s. f. (
Muz.) Suită. — Din
it. partita.