parpalec - explicat in DEX

parpalec (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PARPALÉC, parpaleci, s. m. (Înv.) Vânzător ambulant de covrigi și de plăcinte. ♦ Epitet depreciativ dat unui (negustor) grec. ♦ (Reg.) Epitet depreciativ dat unui om care nu merită nici o considerație. – Et. nec.

parpalec (Dicționaru limbii românești, 1939)
parpaléc m. (probabil, de la pronunțarea peltică a Greculuĭ. Cp. cu Cațaon). Iron. Grec.

parpalec (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
parpaléc (negustor) (înv.) s. m., pl. parpaléci

parpalec (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
parpalec m. 1. plăcintar grec: mii de parpaleci și de papugii AL.; 2. (ironic) Grec: a leșinat parpalecu AL. [Cf. părpăli].

parpalec (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
PARPALÉC, parpaleci, s. m. (înv.) Vânzător ambulant de covrigi și de plăcinte. ♦ Epitet depreciativ dat unui (negustor) grec. ♦ (Reg.) Epitet depreciativ dat unui om care nu merită nicio considerație. — Et. nec.