paroxitonie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PAROXITONÍE s. f. (Rar) Însușirea de a fi paroxiton. –
Paroxiton +
suf. -ie.paroxitonie (Dicționar de neologisme, 1986)PAROXITONÍE s.f. (
Lingv.) Însușirea de a fi paroxiton. [< fr.
paroxytonie].
paroxitonie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!paroxitoníe (pa-ro-/par-o-) s. f.,
art. paroxitonía, g.-d. paroxitoníi, art. paroxitoníeiparoxitonie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PAROXITONÍE s. f. (Rar) însușirea de a fi paroxiton. —
Paroxiton +
suf. -ie.