paroxiton - explicat in DEX

paroxiton (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PAROXITÓN, -Ă, paroxitone, adj., s. n. 1. Adj., s. n. (Cuvânt, formă gramaticală) care are accentul pe penultima silabă. 2. Adj. (Despre modul de accentuare a cuvintelor, rime etc.) Care se caracterizează prin plasarea accentului pe silaba penultimă. – Din fr. paroxyton.

paroxiton (Dicționar de neologisme, 1986)
PAROXITÓN, -Ă adj., s.n. (Cuvânt) care se accentuează pe penultima silabă. [< fr. paroxyton].

paroxiton (Marele dicționar de neologisme, 2000)
PAROXITÓN, -Ă adj., s. n. (cuvânt) care are accentul pe penultima silabă. (< fr. paroxyton, gr. paroxytonos)

paroxiton (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
PAROXITÓN, paroxitoane, s. n. Cuvânt care are accentul pe penultima silabă. – Fr. paroxyton (< gr.).

paroxiton (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!paroxitón¹ (pa-ro-/par-o-) adj. m., pl. paroxitóni; f. paroxitónă, pl. paroxitóne

paroxiton (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!paroxitón² (pa-ro-/par-o-) s. n., pl. paroxitóne

paroxiton (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
PAROXITÓN, -Ă, paroxitone, adj., s. n. 1. Adj., s. n. (Cuvânt, formă gramaticală) care are accentul pe penultima silabă. 2. Adj. (Despre modul de accentuare a cuvintelor, rime etc.) Care se caracterizează prin plasarea accentului pe silaba penultimă. — Din fr. paroxyton.