parotidită (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PAROTIDÍTĂ, parotidite, s. f. (
Med.) Oreion. – Din
fr. parotidite.parotidită (Dicționar de neologisme, 1986)PAROTIDÍTĂ s.f. Inflamație a glandei parotide; oreion. [< fr.
parotidite].
parotidită (Marele dicționar de neologisme, 2000)PAROTIDÍTĂ s. f. inflamație a parotidelor. ♦ ~ epidemică = boală contagioasă, provocată de un virus, care se manifestă prin cefalee, febră și inflamarea glandelor salivare; oreion. (< fr.
parotidite)
parotidită (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)parotidítă s. f.,
g.-d. art. parotidítei; pl. parotidíteparotidită (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PAROTIDÍTĂ, parotidite, s. f. (
Med.) Oreion. — Din
fr. parotidite.