paronomază - explicat in DEX

paronomază (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PARONOMÁZĂ, paronomaze, s. f. Figură de stil constând în asocierea de paronime; paronomasie. – Din fr. paronomase.

paronomază (Dicționar de neologisme, 1986)
PARONOMÁZĂ s.f. Figură de stil care constă în alăturarea de cuvinte asemănătoare ca formă, dar cu înțeles deosebit; paronomasie. [Cf. fr. paronomase, gr. paronomasia].

paronomază (Marele dicționar de neologisme, 2000)
PARONOMÁZĂ s. f. figură de stil, constând în alăturarea de cuvinte asemănătoare ca formă, dar cu înțeles deosebit; paronomasie. (< fr. paronomase, lat., gr. paronomasia)

paronomază (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!paronomáză (pa-ro-/par-o-) s. f., g.-d. art. paronomázei; pl. paronomáze

paronomază (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
paronomază f. întrebuințare în aceeaș propozițiune de vorbe analoge, după formă și diferite după sens.

paronomază (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
PARONOMÁZĂ, paronomaze, s. f. Figură de stil constând în asocierea de paronime; paronomasie. — Din fr. paronomase.