parohie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PAROHÍE, parohii, s. f. 1. Cea mai mică unitate administrativă bisericească; comunitate religioasă creștină condusă de un paroh; enorie;
p. ext. biserica dintr-o astfel de utilitate.
2. Clădire în care se află locuința și cancelaria parohului. – Din
lat. parochia, germ. Parochie.parohie (Dicționar de argou al limbii române, 2007)parohie, parohii s. f. (intl.) zonă de acțiune a unei bande de hoți.
parohie (Dicționaru limbii românești, 1939)*parohíe f. (ngr.
parikía, vgr.
paroikía, vecinătate, d.
pará, alăturea, și
oĭkía, locuință, după
párohos îld.
pároikos, paroh; mlat.
paróchia îld.
paróecia; it.
parrochia, fr.
paroisse. V.
dieceză). Enorie. Biserica enoriiĭ.
parohie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)parohíe s. f.,
art. parohía, g.-d. art. parohíei; pl. parohíi, art. parohíileparohie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)parohie f.
1. enorie;
2. biserica parohiei:
a merge la parohie.parohie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PAROHÍE, parohii, s. f. 1. Cea mai mică unitate administrativă bisericească; comunitate religioasă creștină condusă de un paroh; enorie;
p. ext. biserica dintr-o astfel de unitate.
2. Clădire în care se află locuința și cancelaria parohului. —
Din lat. parochia, germ. Parochie.