paroh (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PARÓH, parohi, s. m. Preot care conduce o parohie (
1). – Din
lat. parochus, germ. Parochus.paroh (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)paróh (paróhi), s. m. – Preot care conduce o comunitate de credincioși.
Ngr. πάροιϰος. –
Der. parohie, s. f. (cea mai mică unitate administrativă bisericească), din
ngr. παροιϰιά;
parohial, adj. (de parohie).
paroh (Dicționaru limbii românești, 1939)pároh și
paróh m. (ngr.
párikos [vgr.
pároikos], „vecin”, confundat cu
párohos, furnisor [!]). Primu preot al uneĭ bisericĭ, șefu eĭ. Adj.
Preutu [!] paroh.paroh (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)paróh s. m.,
pl. paróhiparoh (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)paroh m. preot. [Gr. mod.].
paroh (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PARÓH, parohi, s. m. Preot care conduce o parohie
(1). —
Din lat. parochus, germ. Parochus,