parodontom (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PARODONTÓM, parodontoame, s. m. (
Med.) Tumoare a țesutului parodontal. – Din
fr. parodontome.parodontom (Dicționar de neologisme, 1986)PARODONTÓM s.n. (
Med.) Tumoare a țesutului parodontal. [Pl.
-oame. / cf. fr.
parodontome < gr.
para – lângă,
odous – dinte].
parodontom (Marele dicționar de neologisme, 2000)PARODONTÓM s. n. tumoare a țesutului parodontal. (< fr.
parodontome)
parodontom (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PARODONTÓM, parodontoame, s. m. (
Med.) Tumoare a țesutului parodontal. — Din
fr. parodontome.