parament (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PARAMÉNT, paramente, s. n. Partea exterioară finită a unei construcții, a unui element de construcție etc.; material care căptușește (cu scop ornamental) această parte. – Din
germ. Parament.parament (Dicționar de neologisme, 1986)PARAMÉNT s.n. Fața exterioară a unei construcții acoperită cu blocuri regulate de piatră. [Cf. germ.
Parament, fr.
parement].
parament (Marele dicționar de neologisme, 2000)PARAMÉNT s. n. fața exterioară a unui zid, a unei construcții, acoperită cu blocuri regulate de piatră. (< germ.
Parament)
parament (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)paramént s. n.,
pl. paraménteparament (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PARAMÉNT, paramente, s. n. Partea exterioară finită a unei construcții, a unui element de construcție etc.; material care căptușește (cu scop ornamental) această parte. — Din
germ. Parament.