paralelipiped (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PARALELIPIPÉD, paralelipipede, s. n. Prismă ale cărei baze sunt paralelograme. – Din
fr. parallélipipède.paralelipiped (Dicționar de neologisme, 1986)PARALELIPIPÉD s.n. Prismă care are ca bază un paralelogram. [< fr.
parallélépipède, cf. gr.
parallelos – paralel,
epipedon – suprafață].
paralelipiped (Marele dicționar de neologisme, 2000)PARALELIPIPÉD s. n. prismă cu baza un paralelogram. (< fr.
parallélépipède)
paralelipiped (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)paralelipipéd s. n.,
pl. paralelipipédeparalelipiped (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)paralelipiped n. corp solid terminat cu șase paralelograme ale căror laturi opuse sunt egale întreg ele și paralele.
paralelipiped (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PARALELIPIPÉD, paralelipipede, s. n. Prismă cu șase fețe, opt vârfuri și douăsprezece muchii, a cărei bază este un paralelogram. — Din
fr. parallélipipède.