paraimunitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PARAIMUNITÁTE s. f. Rezistență pe care un organism imun față de un germen o prezintă și față de un alt germen (cu o structură relativ asemănătoare). [
Pr.:
-ra-i-] –
Para2- + imunitate.paraimunitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)PARAIMUNITÁTE s. f. stare de rezistență redusă, apărută în organism paralel cu imunitatea specifică. (< fr.
paraimmunité)
paraimunitate (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)PARAIMUNITÁTE (‹
para^- +
imunitate)
s. f. Stare de rezistență pe care organismul, imun față de un germen, o prezintă și față de alt germen și care se explică prin existența în structura acestuia a unor antigeni asemănători (
ex. animalele imune față de virusul herpesului au o anumită rezistență față de virusul vaccinal).
paraimunitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)paraimunitáte (-ra-i-) s. f.,
g.-d. art. paraimunitắțiiparaimunitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PARAIMUNITÁTE s. f. Rezistență pe care un organism imun față de un germen o prezintă și față de un alt germen (cu o structură relativ asemănătoare). [
Pr.: -
ra-i-]
Para2- + imunitate.