paragenetic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PARAGENÉTIC, -Ă, paragenetici, -ce, s. f.,
adj. I. S. f. Ramură a geneticii care studiază totalitatea factorilor ce influențează evoluția intrauterină din momentul fecundației până la naștere.
II. Adj. 1. Referitor la paragenetică (
I), de paragenetică (
I). ♦ Care poate tulbura organogeneza.
2. (Despre modificări ale genelor) Care se produce în urma unui fenomen ce are loc în cromozom, fără a schimba structura genei. – Din
fr. paragénétique.