paradoxal (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PARADOXÁL, -Ă, paradoxali, -e, adj. Care ține de paradox, care constituie sau folosește un paradox; plin de contradicții;
p. ext. ciudat; absurd. – Din
fr. paradoxal.paradoxal (Dicționar de neologisme, 1986)PARADOXÁL, -Ă adj. Care ține de paradox; de neînțeles; ciudat. [Cf. fr.
paradoxal].
paradoxal (Marele dicționar de neologisme, 2000)PARADOXÁL, -Ă adj. care conține sau constituie un paradox; de neînțeles; lipsit de sens. (< fr.
paradoxal)
paradoxal (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)PARADOXÁL, -Ă (‹
fr.)
adj. Care ține de paradox (
1); de neînțeles;
p. ext. ciudat, straniu, bizar; absurd. ◊
Somn p. (fază paradoxală) = fază a somnului în care are loc o intensă activitate cerebrală (evidențiată în electroencefalograme prin unde rapide, asemănătoare celor din stare de veghe). ♦ (În logica enunțiativă) Un lucru argumentat aparent corect care duce la o concluzie contradictorie.
paradoxal (Dicționaru limbii românești, 1939)*paradoxál, -ă adj. (d.
paradox; fr.
paradoxal). Care ține de paradoxă:
opiniune paradoxală. Care caută paradoxe:
spirit paradoxal. Adv. În mod paradoxal.
paradoxal (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)paradoxál adj. m.,
pl. paradoxáli; f. paradoxálă, pl. paradoxáleparadoxal (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)paradoxal a.
1. ce ține de paradox:
părere paradoxală; 2. căruia îi plac paradoxele:
spirit paradoxal.paradoxal (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PARADOXÁL, -Ă,paradoxali, -e, adj. Care ține de paradox, care constituie sau folosește un paradox; plin de contradicții;
p. ext. ciudat; absurd. — Din
fr. paradoxal.