paracherniță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PARACHÉRNIȚĂ, parachernițe, s. f. Plantă erbacee medicinală cu tulpina dreaptă, cu frunzele alungite și cu flori verzi (
Parietaria officinalis). –
Et. nec.paracherniță (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)PARACHÉRNIȚĂ s. f. Plantă erbacee perenă, medicinală, din familia urticaceelor, înaltă de 30-100 cm, cu frunze întregi, alungit-ovale și cu flori verzui (
Parietaria officinalis). Răspândită în spațiul mediteranean; în România crește în locuri umede, umbroase până în etajul montan. Folosită în medicină pentru proprietățile emoliente, diuretice și răcoritoare.
paracherniță (Dicționaru limbii românești, 1939)parachérniță f., pl.
e (pare a fi un cuv. fabricat de cărturarĭ d. lat.
parietária).
Unde ? Trans ? Grîu păturnichiĭ. V.
grîŭ.paracherniță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)parachérniță s. f.,
g.-d. art. parachérniței; pl. parachérnițeparacherniță (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)paracherniță f. plantă ce crește pe lângă ziduri cu proprietăți emoliente și răcoritoare
(Parietaria). [Lit. buruiană de pereți].
paracherniță (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PARACHÉRNIȚĂ, parachNițe, s. f. Plantă erbacee medicinală cu tulpina dreaptă, cu frunzele alungite și cu flori verzi (
Parietaria officinalis). —
Et. nec.