paracenteză (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PARACENTÉZĂ, paracenteze, s. f. (
Med.) Puncție efectuată într-o cavitate naturală, în vederea evacuării lichidului patologic pe care îl conține. – Din
fr. paracentèse.paracenteză (Dicționar de neologisme, 1986)PARACENTÉZĂ s.f. Puncție făcută într-o pungă de lichid sau de puroi aflată în corp. [< fr.
paracentèse, lat.
paracentesis, cf. gr.
para – către,
kentesis – puncție].
paracenteză (Marele dicționar de neologisme, 2000)PARACENTÉZĂ s. f. puncție într-o pungă de lichid sau puroi din corp. (< fr.
paracentèse)
paracenteză (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)paracentéză s. f.,
g.-d. art. paracentézei; pl. paracentézeparacenteză (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PARACENTÉZĂ, paracenteze, s. f. (
Med.) Puncție efectuată într-o cavitate naturală, în vederea evacuării lichidului patologic pe care îl conține. — Din
fr. paracentèse.