parabază - explicat in DEX

parabază (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PARABÁZĂ, parabaze, s. f. Secvență a comediei antice grecești, situată de obicei în prima parte a piesei, în care actorul își exprimă (prin intermediul corifeului) propriile păreri în legătură cu realitățile înfățișate. – Din fr. parabase, germ. Parabase.

parabază (Dicționar de neologisme, 1986)
PARABÁZĂ s.f. Pasaj din comedia greacă în care autorul își exprimă, prin glasul corifeului, părerile și sentimentele sale. [< fr. parabase, cf. gr. parabasis – digresiune].

parabază (Marele dicționar de neologisme, 2000)
PARABÁZĂ s. f. parte a comediei antice grecești, la începutul piesei, în care autorul își exprima, prin glasul corifeului, propriile păreri și sentimente în legătură cu faptele înfățișate. (< fr. parabase, germ. Parabase)

parabază (Dicționaru limbii românești, 1939)
*parabáză f., pl. e (vgr. parábasis. V. bază). În vechea comedie grecească, partea în care poetu, afară din acțiune, se adresează spectatorilor.

parabază (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
parabáză s. f., g.-d. art. parabázei; pl. parabáze

parabază (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
PARABÁZĂ, parabaze, s. f. Secvență a comediei antice grecești, situată de obicei în prima parte a piesei, în care actorul își exprimă (prin intermediul corifeului) propriile păreri în legătură cu realitățile înfățișate. — Din fr. parabase, germ. Parabase.