păpușă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PĂPÚȘĂ, păpuși, s. f. I. 1. Jucărie care reprezintă de obicei un copil, făcută din carton, din celuloid, din lemn etc.;
p. ext. figurină cu chip de om. ♦ Epitet dat unei fetițe (sau unei femei) frumoase.
2. Personaj din teatrul de păpuși, alcătuit dintr-un cap și două brațe, confecționat din pânză, lemn etc., care se îmbracă pe mână de către mânuitor. ◊
Teatru de păpuși = spectacol în care personajele sunt reprezentate prin păpuși manevrate de păpușari. ◊
Expr. A fi păpușa cuiva = a se lăsa condus, dirijat de cineva, a fi la discreția cuiva. ♦
Fig. Om lipsit de personalitate, de voință; marionetă.
II. 1. Mănunchi de fire, de frunze etc., legătură (de obicei de același fel) făcută într-un anumit mod.
2. Bucată de brânză sau de caș așezată în tipare de o anumită formă.
3. Rodul tânăr al porumbului în timpul formării știuletelui, înainte de apariția mătăsii și a boabelor.
4. Nimfa insectelor.
5. Parte a unor mașini-unelte care servește la prinderea sau la susținerea pieselor de prelucrat sau a sculei cu care se prelucrează.
6. Unealtă de dogărie folosită la fixarea cercurilor la vase. –
Cf. lat. pupa.