paprică - explicat in DEX

paprică (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PÁPRICĂ, (1) paprici, s. f. (Reg.) 1. (Bot.) Ardei. 2. Boia de ardei. [Acc. și: paprícă] – Din magh. paprika.

paprică (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
páprică s. f. (Trans.) Ardei, boia roșie de ardei. Mag. paprika (Cihac, II, 242). – Der. papricaș, s. n. (tocană cu mult ardei, după obicei unguresc), din mag. paprikás.

paprică (Dicționaru limbii românești, 1939)
páprică f., pl. ĭ (ung. sîrb. ceh. paprika, d. lat. piper, piper. V. piparcă). Trans. Ardeĭ roș. Papricaș. V. gulaș.

paprică (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
páprică (reg.) (pa-pri-) s. f., g.-d. art. pápricii; pl. páprici

paprică (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
paprică f. 1. Tr. ardeiu (măcinat); 2. Mold. papricaș: am mâncat paprică ungurească AL. [Ung. PAPRIKA].

paprică (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
PÁPRICĂ, (1) paprici, s. f. (Reg.) 1. (Bot.) Ardei. 2. Boia de ardei. [Acc. și: paprică] — Din magh. paprika.