papion (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PAPIÓN, papioane, s. n. Un fel de cravată bărbătească, înnodată în forma unor aripi de fluture. [
Pr.:
-pi-on] – Din
fr. papillon.papion (Dicționar de neologisme, 1986)PAPIÓN s.n. Cravată înnodată în formă de aripi de fluture. //
s.m. (
Rar) Specie de câine pitic cu urechile lungi, căzute și cu părul lung de diferite culori. [Pron.
-pi-on, pl.
-oane. / < fr.
papillon].
papion (Marele dicționar de neologisme, 2000)PAPIÓN I.
s. n. cravată înnodată în formă de aripi de fluture. II. s. m. specie de câine pitic cu urechile lungi, căzute, și cu părul lung, de diferite culori. (< fr.
papillon)
papion (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)papión1 (rasă de câini) (rar)
(-pi-on) s. m.,
pl. papiónipapion (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)papión2 (cravată)
(-pi-on) s. n.,
pl. papioánepapion (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PAPIÓN, papioane, s. n. Cravată mică bărbătească, înnodată în forma unor aripi de fluture. [
Pr.: -
pi-on] — Din
fr. papillon.