papaveracee (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PAPAVERACÉE, papaveracee, s. f. (La
pl.) Familie de plante erbacee, anuale sau perene, cu frunze alterne, cu flori solitare sau grupate în inflorescențe și cu fructul o capsulă sau o nuculă; (și la
sg.) plantă care face parte din această familie. ◊ (Adjectival)
Plantă papaveracee. – Din
fr. papavéracées.papaveracee (Dicționar de neologisme, 1986)PAPAVERACÉE s.f.pl. Familie de plante dicotiledonate dialipetale care conțin un suc lăptos cu însușiri narcotice, al căror tip este macul; (
la sg.) plantă din această familie. [Pron.
-ce-e, sg. invar. / < fr.
papavéracées].
papaveracee (Marele dicționar de neologisme, 2000)PAPAVERACÉE s. f. pl. familie de plante erbacee dicotiledonate care conțin un suc lăptos cu însușiri narcotice: macul. (< fr.
papavéracées)
papaveracee (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)papaveracée s. f.,
art. papaveracéea, g.-d. art. papaveracéei; pl. papaveracéepapaveracee (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PAPAVERACÉE, papaveracee, s. f. (La
pl.) Familie de plante erbacee, anuale sau perene, cu frunze alterne, cu flori solitare sau grupate în inflorescențe și cu fructul o capsulă sau o nuculă; (și la
sg.) plantă care face parte din această familie. ◊ (Adjectival)
Plantă papaveracee. — Din
fr. papaveracée.