papainog - explicat in DEX

papainog (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
papainóg¹, papainoáge, s.f. (pop.; mai ales la pl.) 1. picioroange, catalige; (în loc. adj. și adv.) în papainoage = (care este) în echilibru nestabil, gata să cadă, șubred. 2. proptele (de sprijin), pari subțiri. 3. galenți.

papainog (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
papainóg², papainoáge, s.n. (reg.) 1. pâine din cartofi rași cu puțină făină. 2. numele unei mâncări ciobănești.

papaĭnog (Dicționaru limbii românești, 1939)
papaĭnóg n., pl. oage (compus ca și pitonog). Vest. Pl. Picĭoroange. Pariĭ (furcile) bordeĭuluĭ. Prov. Bordeĭu, chear [!] de-ar sta numaĭ în papaĭnoage, numaĭ al tăŭ să fie, orĭ-cît de rea să fie casa, numaĭ a ta să fie. V. martac.

papainog (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
papainóg (pop.) (-pai-) s. n., pl. papainoáge

papainog (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
PAPAINÓG, papainoage, s. n. (Pop.; la pl.) Picioroange, catalige. ◊ Expr. A vorbi în papainoage = a vorbi cu aroganță, a lua pe cineva peste picior. — Cf. sb. panoga.