papainoage (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PAPAINOÁGE s. n. pl. (
Pop.) Picioroange, catalige. ◊
Expr. A vorbi în papainoage = a vorbi cu aroganță, a lua pe cineva peste picior. –
Cf. scr. panoga.papainoage (Dicționar de argou al limbii române, 2007)papainoage s. n. pl. picioare
papainoage (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)papainoage n. pl.
1. pari subțiri:
măcar d´ar sta (bordeiul) în papainoage ISP.;
2. galenți:
a merge în papainoage. [Origină necunoscută].