papaia (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PAPÁIA s. f. Numele unei plante tropicale din care se extrage papaina (
Carika papaya). – Din
it. papaia.papaia (Dicționar gastronomic explicativ, 2003)PAPAIA s.f. Fruct exotic al unei plante cu trunchi drept și înalt, cu o coroană în formă de evantai și frunze adânc palmate
(Carica papaya), având formă de pară mare, de culoare gălbuie, cu pulpa roz-oranj, cărnoasă, suculentă, cu multe semințe de culoare neagră la miljloc (bacă). Se consumă ca desert, la fel ca pepenele galben, fiind deosebit de dulce când este coaptă.
papaia (Dicționar de neologisme, 1986)PAPÁIA s.m. (
Bot.) Arbore fructifer din America tropicală, din care se extrage papaina. [Pron.
-pa-ia. / < it.
papaia < cuv. caraib].
papaia (Marele dicționar de neologisme, 2000)PAPÁIA s. m. arbore fructifer din America tropicală, India și Africa, cu fructe comestibile asemănătoare pepenelui galben, din al cărui latex se extrage papaina. ◊ fructul însuși. (< it.
papaia, sp.
papaya)
papaia (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!papáia s. f., g.-d.
art. papáiei; pl. papáiapapaia (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PAPAÍA, papaia, s. f. Arbore fructifer răspândit în zona tropicală, din care se extrage papaina (
Carica papaya). — Din
it. papaia.