panura - explicat in DEX

pănură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PẮNURĂ, pănuri, s. f. 1. (Pop.) Aba², dimie; p. gener. țesătură (groasă). 2. Fig. (Reg.) Fel, soi. ◊ Expr. A fi de o pănură cu cineva = a fi la fel cu cineva, de aceeași categorie. [Acc. și: pănúră]. – Lat. paenula.