pantopon (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PANTOPÓN s. n. Substanță extrasă din opiu sub formă de pulbere brună cu gust amar, solubilă în apă, cu acțiune analgezică similară opiului. – Din
fr. pantopon.pantopon (Dicționar de neologisme, 1986)PANTOPÓN s.n. Substanță extrasă din opiu, care se prezintă ca o pulbere albă cu gust amar, folosită ca analgezic. [< fr.
pantopon].
pantopon (Marele dicționar de neologisme, 2000)PANTOPÓN s. n. substanță din opiu, pulbere albă cu gust amar, analgezic. (< fr.
pantopon)
pantopon (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pantopón s. n.pantopon (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PANTOPÓN s. n. Substanță extrasă din opiu sub formă de pulbere brună cu gust amar, solubilă în apă, cu acțiune analgezică similară opiului. — Din
fr. pantopon.