pantometru (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PANTOMÉTRU, pantometre, s. n. Instrument topografic cu care se măsoară unghiurile orizontale. – Din
fr. pantomètre.pantometru (Dicționar de neologisme, 1986)PANTOMÉTRU s.n. Instrument topografic pentru măsurarea unghiurilor și a înclinării terenului pe o anumită porțiune. [< fr.
pantomètre].
pantometru (Marele dicționar de neologisme, 2000)PANTOMÉTRU s. n. instrument topografic pentru măsurarea unghiurilor orizontale. (< fr.
pantomètre)
pantometru (Dicționaru limbii românești, 1939)*pantométru n., pl.
e (format d. vgr.
pân, pantós, tot, și
métron, măsură). Instrument de măsurat toate unghĭurile și distanțele.
pantometru (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pantométru (-me-tru) s. n.,
art. pantométrul; pl. pantométrepantometru (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PANTOMÉTRU, pantometre, s. n. Instrument topografic cu care se măsoară unghiurile orizontale. — Din
fr. pantomètre.