pantografie - explicat in DEX

pantografie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PANTOGRAFÍE s. f. Reproducere a unui desen cu ajutorul pantografului. – Din fr. pantographie.

pantografie (Dicționar de neologisme, 1986)
PANTOGRAFÍE s.f. 1. Reproducere mecanică cu ajutorul pantografului (1). 2. Procedeu de tipar cu forme a căror suprafață activă, mai înaltă decât suprafața neutră, este unsă cu o cerneală vâscoasă; tipar înalt. [Gen. -iei. / < fr. pantographie].

pantografie (Marele dicționar de neologisme, 2000)
PANTOGRAFÍE s. f. 1. reproducere a unui desen etc. cu ajutorul pantografului (1). 2. procedeu de tipar cu forme a căror suprafață activă, mai înaltă decât suprafața neutră, este unsă cu o cerneală vâscoasă; tipar înalt. (< fr. pantographie)

pantografie (Dicționaru limbii românești, 1939)
*pantografíe f. (d. pantograf). Arta de a copia desemnele [!] cu pantografu.

pantografie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
pantografíe (-to-gra-) s. f., art. pantografía, g.-d. pantografíi, art. pantografíei

pantografie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
PANTOGRAFÍE s. f. Reproducere a unui desen cu ajutorul pantografului. — Din fr. pantographie.