panseu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PANSÉU, panseuri, s. n. (
Ir.) Gândire, cugetare; maximă, sentință. – Din
fr. pensée.panseu (Dicționar de neologisme, 1986)PANSÉU s.n. (
Franțuzism; ironic) Gândire; părere; maximă, sentință. [Pl.
-uri. / < fr.
pensée].
panseu (Marele dicționar de neologisme, 2000)PANSÉU s. n. (ir.) gândire; cugetare; maximă, sentință. (< fr.
pensée)
panseu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)panséu (
fam.)
s. n.,
art. panséul; pl. panséuripanseu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PANSÉU, panseuri, s. n. (
Fam.) Gândire, cugetare; maximă, sentință. — Din
fr. pensée.