pansare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PANSÁRE, pansări, s. f. Acțiunea de
a (
se)
pansa și rezultatul ei; bandajare. –
V. pansa.pansare (Dicționar de neologisme, 1986)PANSÁRE s.f. Acțiunea de a pansa și rezultatul ei; bandajare. [<
pansa].
pansare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pansáre s. f.,
g.-d. art. pansắrii; pl. pansắripansare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PANSÁRE, pansări, s. f. Acțiunea de
a (se) pansa și rezultatul ei; bandajare. —
V. pansa.