pansament (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PANSAMÉNT, pansamente, s. n. Faptul de a (se) pansa (
1); mijloc de protecție împotriva unei infecții și de tratare a unei boli prin aplicarea pe regiunea bolnavă a unor medicamente și acoperirea ei cu bandaje, vată etc. ♦ (
Concr.) Material folosit la pansare. – Din
fr. pansement.pansament (Dicționar de neologisme, 1986)PANSAMÉNT s.n. Acoperire a unei răni cu un material protector (vată, tifon etc.), legat cu ajutorul unei feși; legătură, oblojeală. ♦ Materialul însuși. [< fr.
pansement].
pansament (Marele dicționar de neologisme, 2000)PANSAMÉNT s. n. 1. acoperire a unei răni cu un material protector steril legat cu ajutorul unei feși; pansare (1). 2. material pentru pansament (1). (< fr.
pansement)
pansament (Dicționaru limbii românești, 1939)*pansamént n., pl.
e (fr.
pansement). Acțiunea de a pansa. Pînză cu care se pansează.
pansament (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pansamént s. n.,
pl. pansaméntepansament (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)pansament n. acțiunea de a pansa o rană.
pansament (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PANSAMÉNT, pansamente, s. n. Faptul de
a (se) pansa (
1); mijloc de protecție împotriva unei infecții și de tratare a unei boli prin aplicarea pe regiunea bolnavă a unor medicamente și acoperirea ei cu bandaje, vată etc. ♦ (
Concr.) Material folosit la pansare. — Din
fr. pansement.