pansa - explicat in DEX

pansa (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PANSÁ, pansez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A(-și) aplica un pansament; a (se) bandaja. 2. Tranz. (Rar) A țesăla un animal. – Din fr. panser.

pansa (Dicționar de neologisme, 1986)
PANSÁ vb. I. tr. 1. A aplica un pansament pe o rană sau pe un organ bolnav; a bandaja. 2. (Rar) A țesăla și a peria (cai, vite). [< fr. panser].

pansa (Marele dicționar de neologisme, 2000)
PANSÁ vb. tr. 1. a aplica un pansament pe o rană sau pe un organ bolnav; a bandaja; pansat. 2. a țesăla. (< fr. panser)

pansa (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
pansá (a ~) vb., ind. prez. 3 panseáză

pansa (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
PANSÁ, pansez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A(-și) aplica un pansament; a (se) bandaja. 2. Tranz. (Rar) A țesăla un animal. — Din fr. panser.

pansà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
pansà v. 1. a aplica pe o rană medicamente, bandaje; 2. a peria și curăți un cal (= fr. panser).