panromanic - explicat in DEX

panromanic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PANROMÁNIC, -Ă, panromanici, -ce, adj. Care aparține (tuturor) popoarelor sau limbilor romanice ori neolatine, privitor la popoarele sau la limbile romanice sau neolatine. – Pan¹- + romanic.

panromanic (Dicționar de neologisme, 1986)
PANROMÁNIC, -Ă adj. Referitor la toate popoarele romanice sau neolatine. [Cf. germ. panromanisch].

panromanic (Marele dicționar de neologisme, 2000)
PANROMÁNIC, -Ă adj. referitor la toate popoarele romanice. (< germ. panromanisch)

panromanic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
panrománic adj. m., pl. panrománici; f. panrománică, pl. panrománice

panromanic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
PANROMÁNIC, -Ă, panromanici, -ce, adj. Care aparține (tuturor) popoarelor sau limbilor romanice ori neolatine, privitor la popoarele sau la limbile romanice sau neolatine. — Pan¹- + romanic.