panpsihism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PANPSIHÍSM s. n. Concepție potrivit căreia toate elementele din natură ar fi înzestrate cu psihic. – Din
fr. panpsychisme.panpsihism (Dicționar de neologisme, 1986)PANPSIHÍSM s.n. Concepție idealistă potrivit căreia toate elementele din natură ar fi însuflețite și înzestrate cu psihic. [< fr.
panpsychisme, cf. gr.
pas – tot,
psyche – suflet].
panpsihism (Marele dicționar de neologisme, 2000)PANPSIHÍSM s. n. concepție idealistă potrivit căreia toate elementele din natură ar fi însuflețite și înzestrate cu psihic. (< fr.
panpsychisme)
panpsihism (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)PANPSIHÍSM (‹
fr. {i}; {s}
pan- +
gr. psykhe „suflet”)
s. n. (
FILOZ.) Concepție potrivit căreia toate lucrurile din Univers, chiar și fragmentele aparent inerte de materie, sunt înzestrate cu un anumit grad de conștiință. Variate de
p. au fost susținute de pythagoricieni, Plotin, Leibniz, Schopenhauer, iar în
sec. 20, mai ales, de A.N. Whitehead.
panpsihism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)panpsihísm s. n.panpsihism (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PANPSIHÍSM s. n. Doctrină potrivit căreia întreaga materie are proprietăți psihice sau de natură psihică. — Din
fr. panpsychisme.