panoptic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PANÓPTIC, panoptice, s. n. 1. Clădire astfel construită încât interiorul ei (cu aspecte sau materiale documentare) să poată fi cuprins dintr-o singură privire.
2. Expoziție sau colecție de figuri făcute din ceară; panoramă. [
Acc. și:
panoptíc] – Din
fr. panoptique, germ. Panoptikum.panoptic (Dicționar de neologisme, 1986)PANÓPTIC s.n. 1. Muzeu al cărui interior poate fi cuprins dintr-o singură privire.
2. Expoziție de figuri de ceară. [Var.
panopticum s.n. / < fr.
panoptique, cf. germ.
Panoptikum].
panoptic (Marele dicționar de neologisme, 2000)PANÓPTIC s. n. 1. muzeu al cărui interior poate fi cuprins dintr-o singură privire. 2. expoziție de figuri din ceară; panoramă (5). (< fr.
panoptique, germ.
Panoptikum)
panoptic (Dicționaru limbii românești, 1939)*panóptic, -ă adj. (d. vgr.
pánoptos, văzut de toțĭ, d.
pân, tot, și
optikós, optic). Care se poate vedea întreg odată:
muzeŭ panoptic. S. n., pl.
e. Muzeŭ (panoramă) în care-s expuse statue [!] omeneștĭ de ceară. – Un medic Elvețian Hristófor Curtius se distra fîcînd chipurĭ omeneștĭ de ceară. La 1766 se mută la Paris împreună c´o nepoată a luĭ de șase anĭ, Maria Grossholtz, și a continuat să facă acele chipurĭ. Nepoata, pin [!] măritiș Maria Tussaud, modelă capetele celor ghilotinați de revoluțiunea de la 1789, apoĭ plecă în Anglia, unde deschise un „panoptic” obținînd mare succes.
panoptic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!panóptic/panópticum (pa-nop-/pan-op-) s. n.,
pl. panóptice/panópticumuripanoptic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PANÓPTIC, panoptice, s. n. 1. Clădire astfel construită încât interiorul ei (cu aspecte sau materiale documentare) să poată fi cuprins dintr-o singură privire.
2. Expoziție sau colecție de figuri făcute din ceară; panoramă. [
Acc. și:
panoptíc. —
Var.:
panópticum s. n.] — Din
fr. panoptique, germ. Panoptikum.