panoplie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PANOPLÍE, panoplii, s. f. Colecție de arme aranjate pe un panou; panou pe care sunt așezate aceste arme. – Din
fr. panoplie.panoplie (Dicționar de neologisme, 1986)PANOPLÍE s.f. Colecție de arme și de armuri (luate ca trofeu), așezate în mod decorativ pe un panou; panou cu arme așezat pe perete. [Gen.
-iei. / < fr.
panoplie, cf. gr.
panoplia].
panoplie (Marele dicționar de neologisme, 2000)PANOPLÍE s. f. 1. colecție de arme și de armuri (luate ca trofeu), în mod decorativ pe un panou; panoul însuși. 2. ansamblu de accesorii, de instrumente care servesc pentru o anumită activitate. 3. (fig.) serie de mijloace de acțiune de care se dispune într-o situație dată. (< fr.
panoplie)
panoplie (Dicționaru limbii românești, 1939)*panoplíe f. (vgr.
panoplia, d.
pân, tot, și
῾óplon, armă). Armătură completă de cavaler medieval. Colecțiune de arme așezate ca ornament pe un părete [!].
panoplie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)panoplíe (-no-pli-) s. f.,
art. panoplía, g.-d. art. panoplíei; pl. panoplíi, art. panoplíilepanoplie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)panoplie f.
1. armătură completă;
2. trofeu de arme atârnat de un perete ca ornament.
panoplie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PANOPLÍE, panoplii, s. f. Colecție de arme (luate ca trofeu) aranjate pe un panou; panou pe care sunt așezate aceste arme. — Din
fr. panoplie.