panlogist (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PANLOGÍST, -Ă, panlogiști, -ste, adj.,
s. m. și
f. (Adept) al panlogismului. – De la
panlogism.panlogist (Dicționar de neologisme, 1986)PANLOGÍST, -Ă adj. Referitor la panlogism. //
s.m. și f. Adept al panlogismului. [Cf. it.
panlogistico].
panlogist (Marele dicționar de neologisme, 2000)PANLOGÍST, -Ă adj., s. m. f. (adept) al panlogismului. (< panlog/ism/ + -ist)
panlogist (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PANLOGÍST, -Ă, panlogiști, -ste, adj.,
s. m. și
f. (Adept) al panlogismului. — De la
panlogism.