panlogism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PANLOGÍSM s. n. Doctrină filozofică după care raționalul și realul sunt noțiuni identice, relațiile logice reprezentând esența realității. – Din
fr. panlogisme.panlogism (Dicționar de neologisme, 1986)PANLOGÍSM s.n. Concepție idealist-obiectivă potrivit căreia esența ultimă a universului ar fi o rațiune cosmică, desfășurarea fenomenelor universului constituind un proces logic, subordonat scopurilor acestei rațiuni. [< fr.
panlogisme, it.
panlogismo, cf. gr.
pas – tot,
logos – rațiune].
panlogism (Marele dicționar de neologisme, 2000)PANLOGÍSM s. n. concepție idealist-obiectivă potrivit căreia esența ultimă a lucrurilor ar fi o rațiune cosmică, desfășurarea fenomenelor universului constituind un proces logic, subordonat scopurilor acestei rațiuni. (< fr.
panlogisme)
panlogism (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)PANLOGÍSM (‹
fr.,
germ.; {s}
panza +
gr. logos „rațiune”)
s. n. (
FILOZ.) Concepție potrivit căreia tot ce este real este inteligibil.
P. este, în special, maxima filozofilor logiciști din Școala de la Marburg (
sec. 19) și a fenomenologiei lui Husserl. În sens mai larg, este
p. orice filozofie pentru care Dumnezeu (sau absolutul) poate fi el însuși conceput (
p. lui Hegel,
p. lui Leibniz).
panlogism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)panlogísm s. n.panlogism (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PANLOGÍSM s. n. Doctrină filosofică după care raționalul și realul sunt noțiuni identice, relațiile logice reprezentând esența realității. — Din
fr. panlogisme.