paner (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PANÉR, panere, s. n. Obiect făcut dintr-o împletitură de nuiele, de foi de papură, de rafie etc., de obicei mai mic decât coșul, în care se transportă sau se păstrează diverse obiecte (alimente). – Din
ngr. panéri.paner (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)panér (panére), s. n. –
1. Coș mic. –
2. Trăsură cu coșul făcut din nuiele. –
Mr. păner. It. paniere, ven. paner, prin intermediul
ngr. πανέρι (Gáldi 217; Graur,
BL, V, 72). Sensul al doilea, în
Mold., din
fr. panier.paner (Dicționaru limbii românești, 1939)panér n., pl.
e (ngr.
panéri, d. it.
paniere, coș, din lat.
panarium, coș de pîne [!]; fr.
panier. V.
pîne). Coș (împletitură de rămurele, de vărguțe) de dus ceva.
paner (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)panér (coș)
s. n.,
pl. panérepaner (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)paner n. coș:
așează plantele într’un paner AL. [Lat. PANARIUM].