pandit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PANDÍT, pandiți, s. m. Titlu dat savanților, învățaților etc. brahmani din India.
Pandit Nehru. – Din
fr. pandit.pandit (Dicționar de neologisme, 1986)PANDÍT s.m. Titlu dat savanților, învățaților etc. brahmani din India. [< fr.
pandit, sanscr.
pandita].
pandit (Marele dicționar de neologisme, 2000)PANDÍT s. m. titlu dat inițial brahmanilor în India, astăzi și savanților. (< fr.
pandit)
pandit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pandít s. m.,
pl. pandíți