pancronic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PANCRÓNIC, -Ă, pancronici, -ce, adj. Valabil pentru orice epocă. –
Pan1- +
cronic.pancronic (Dicționar de neologisme, 1986)PANCRÓNIC, -Ă adj. Valabil pentru orice epocă. [Cf. gr.
pan – tot,
chronos – timp].
pancronic (Marele dicționar de neologisme, 2000)PANCRÓNIC, -Ă adj. valabil pentru orice epocă. ◊ (despre un fenomen lingvistic) care traversează o lungă perioadă de timp fără a suferi schimbări. (< fr.
panchronique)
pancronic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pancrónic adj. m.,
pl. pancrónici; f. pancrónică, pl. pancrónice