panariciu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PANARÍCIU s. n. v. panarițiu.panariciu (Dicționar de neologisme, 1986)PANARÍCIU s.n. v.
panarițiu.
panariciu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PANARÍCIU s. n. v. panarițiu.panaricĭŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)*panarícĭŭ și
-íțiŭ n. (lat.
panaricium, d. vgr.
paronychía, adică „aproape de unghiĭ”).
Med. Inflamațiune flegmonoasă a vîrfuluĭ degetuluĭ (pop.
sugel, sugiŭ, păr saŭ
buba cea rea).