panarițiu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PANARÍȚIU, panariții, s. n. Inflamație de natură infecțioasă, localizată la degetele de la mâini sau de la picioare; sugel. [
Var.:
panaríciu s. n.] – Din
lat. panaricium.panarițiu (Dicționar de neologisme, 1986)PANARÍȚIU s.n. (
Med.) Inflamație cu puroi a țesuturilor din jurul unghiilor. [Pron.
-țiu, var.
panariciu s.n. / < lat.
panaricium, cf. fr.
panaris].
panarițiu (Marele dicționar de neologisme, 2000)PANARÍȚIU s. n. inflamație a țesuturilor din jurul unghiilor. (< lat.
panaricium)
panarițiu (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)PANARÍȚIU (‹
fr.; {s}
lat. panaricium, gr. paronychia <
para „contrar” și
onyx „unghie”)
s. n. Inflamație purulentă acută a țesuturilor degetelor provocată de microtraume (înțepături, tăieturi, rosături). Se deosebesc:
p. unghial, cutanat (superficial), subcutanat, tenosinovial și osos.
panarițiu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)panaríțiu [
țiu pron. țiu]
s. n.,
art. panaríțiul; pl. panaríții, art. panaríțiile (-ți-i-)