panaramă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PANARÁMĂ s. f. v. panoramă.panaramă (Dicționar de neologisme, 1986)PANARÁMĂ s.f. v.
panoramă.panaramă (Dicționar de argou al limbii române, 2007)panaramă, panarame s. f. (pop., peior.) 1. persoană ridicolă, care se dă în spectacol printr-o conduită aberantă.
2. scandal, gălăgie.
3. femeie de moravuri ușoare.
panaramă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PANARÁMĂ s. f. v. panoramă.