pamfletar - explicat in DEX

pamfletar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PAMFLETÁR, -Ă, pamfletari, -e, s. m., adj. 1. s. m. (Adesea depr.) Autor de pamflete; pamfletist. 2. Adj. Care are caracter de pamflet, specific pamfletului. – Din fr. pamphlétaire.

pamfletar (Dicționar de neologisme, 1986)
PAMFLETÁR s.m. (Adesea depr.) Autor de pamflete; pamfletist. [Cf. fr. pamphlétaire].

pamfletar (Marele dicționar de neologisme, 2000)
PAMFLETÁR, -Ă s. m. f. autor de pamflete; pamfletist. ◊ (adj.) cu caracter de pamflet. (< fr. pamphlétaire)

pamfletar (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
pamfletar, pamfletari s. m. (adol., peior.) prostănac, nerod.

pamfletar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!pamfletár adj. m., s. m., pl. pamfletári; adj. f., s. f. pamfletáră, pl. pamfletáre

pamfletar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
pamfletar m. autorul unui pamflet.

pamfletar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
PAMFLETÁR, -Ă, pamfletari, -e, s. m., adj. 1. S. m. (Adesea depr.) Autor de pamflete; pamfletist. 2. Adj. Care are caracter de pamflet, specific pamfletului. — Din fr. pamphlétaire.