pambriu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PAMBRÍU, pambriuri, s. n. (
Înv.) Stofă de lână merinos. –
Et. nec.pambriu (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)pambríu, pambríuri, s.n. (înv.)
1. stofă de lână merinos.
2. testemel, năframă; basma.
3. un fel de haină.
4. un fel de brâu încins.
5. (art.) numele unei hore; melodia după care se execută această horă.
pambriu (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)pambríu (pambríuri), s. n. –
1. (Înv.) Postav de lînă. –
2. (
Munt.) Basma, testemel. Origine îndoielnică. Pare o deformație populară a lui
Cambrai, celebru în Evul mediu prin țesăturile sale,
cf. chembrică și
sp. cambray.pambriu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pambríu (
înv.)
s. n.,
art. pambríul; pl. pambríuripambriu (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)pambriu n.
1. stofă de merinos;
giubea de pambriu albastru NEGR.;
2. testemel (în Vlașca). [Origină necunoscută].
pambriu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PAMBRÍU, pambriuri, s. n. (
înv.) Stofă de lână merinos. —
Et. nec.pambriŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)pambríŭ n., pl.
e și
urĭ (turc. ?).
Vechĭ. Un fel de stofă de merinos.
Azĭ. Munt. vest. Testemel.