pama (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PAMÁ, pamez, vb. I.
Intranz. (Franțuzism) A leșina, a se pierde. – Din
fr. pâmer.pama (Dicționar de neologisme, 1986)PAMÁ vb. I. intr. (
Franțuzism) A leșina, a se pierde. [P.i.
-mez. / < fr.
pâmer].
pama (Marele dicționar de neologisme, 2000)PAMÁ vb. intr. 1. a fi copleșit de emoție, de admirație față de cineva sau ceva. 2. a leșina, a se pierde. (< fr.
pâmer)
pama (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!pamá (a se ~) (rar)
vb. refl.,
ind. prez. 3
se pameázăpama (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PAMÁ, pamez, vb. I.
Intranz. (Rar) A leșina, a se pierde. — Din
fr. pâmer.