palustru (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PALÚSTRU, -Ă, paluștri, -stre, adj. De baltă, din regiunea sau de pe malurile bălților. ◊
Friguri palustre = paludism.
Locuințe palustre = locuințe lacustre. – Din
fr. palustre.palustru (Dicționar de neologisme, 1986)PALÚSTRU, -Ă adj. De (la) baltă, din regiunea bălților. ♦
Friguri palustre = malarie. [Cf. fr.
palustre, lat.
paluster].
palustru (Marele dicționar de neologisme, 2000)PALÚSTRU, -Ă adj. de baltă. ♦ friguri ĕ = malarie. (< fr.
palustre, lat.
palustris)
palustru (Dicționaru limbii românești, 1939)*palústru, -ă adj. (lat.
paluster și
palustris, d.
palus, -údis, baltă, mlaștină. V.
pădure). De baltă, de mlaștină:
frigurĭ, plante palustre. Băltos:
teren palustru. V.
lacustru.palustru (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)PALÚSTRU, -Ă (‹
fr.,
lat.)
adj. De baltă, din regiunea bălților. ◊
Friguri palustre = malarie, paludism. ◊
Locuință p. v. lacustru. ◊
Vegetație p. = vegetație care se dezvoltă pe terenuri acoperite cu un strat de apă puțin adânc sau pe soluri foarte umede, de obicei în jurul lacurilor și bălților sau pe malul apelor cu curgere lentă. Rădăcinile, rizomii și partea inferioară a tulpinii se află de multe ori sub apă, dar cea mai mare parte a tulpinii, frunzele și organele florifere se înaltă deasupra apei. Printre cele mai reprezentative specii se numără: stuful, papura, unele specii de rogoz și pipirig, buzduganul de baltă.
palustru (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)palústru adj. m.,
pl. palúștri; f. palústră, pl. palústrepalustru (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)palustru a. care trăește, crește în bălți:
locuințe, plante palustre.palustru (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PALÚSTRU, -Ă, paluștri, -stre, adj. De baltă, din regiunea sau de pe malurile bălților. ◊
Friguri palustre = paludism.
Locuințe palustre = locuințe lacustre. — Din
fr. palustre.